Sambata, 17 Noiembrie 2018
Constanţa, 5-10° C Cer parţial noros | alte locaţii
Curs valutar
€ 4.4873 $ 4.1049
Căutam colaboratori

Căutam colaboratori!

Și tu poți fi reporter pe 101știri.ro. Trimite-ne ce ai auzit sau văzut interesant, foto, text sau video ori scrie un articol, două, zece și poți să fii reporter pentru o zi. Sau de ce nu... chiar mai mult! Aviz studenților la Jurnalism și tuturor celor care au ceva de spus. Contactați-ne pe office@101stiri.ro

Managerul Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa

Dan Cojocaru: „Iubesc teatrul și asta mi-a dat echilibru în cele mai grele momente din viața mea” (II)

Articol publicat Vineri, 15 Ianuarie 2016

de Grațiela GHEORGHE CARAGICU (gratiela.caragicu@101stiri.ro)

în Hot news, De vorbă cu ..., Culturale

Sursa foto: Facebook Din arhiva personală a actorului Dan Cojocaru Imagine din spectacolul „Visul unei nopți de vară”

Sursa foto: Facebook  Din arhiva personală a actorului Dan Cojocaru  Imagine din spectacolul „Visul unei nopți de vară”
Sursa foto: Facebook  Din arhiva personală a actorului Dan Cojocaru  Imagine din spectacolul „Visul unei nopți de vară”

Sursa foto: Facebook Din arhiva personală a actorului Dan Cojocaru Imagine din spectacolul „Visul unei nopți de vară”

Managerul Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa, Dan Cojocaru, a acordat www.101stiri.ro un amplu interviu (vezi aici prima parte), cu prilejul așteptatei inaugurări a Centrului Cultural Multifuncțional „Jean Constantin”. Discuțiile s-au îndreptat, firesc, și către personalitatea, proiectele și realizările actorului și realizatorului de emisiuni TV de divertisment, Dan Cojocaru, care ne-a spus lucruri interesante din viața sa. În cea de-a doua și ultima parte a interviului, pe care o publicăm în ediția de astăzi, 15 ianuarie, Dan Cojocaru și-a amintit cu drag despre maestrul Jean Constantin, cât și despre începuturile sale în viața artistică. Franc și fără ocolișuri, Dan Cojocaru a povestit cum a fost nevoit să plece din țară, după absolvirea Facultății de Teatru, pentru a putea supraviețui el și familia sa și cum ceea ce i-a dat speranță a fost dorul de teatru și convingerea că va putea reveni pe scenă, într-o zi. Acum joacă în câteva dintre cele mai de succes spectacole ale Teatrului de Stat Constanța, însă puteți afla povestea lui din materialul care urmează.

Reporter (R.): Ce a însemnat pentru dvs. Jean Constantin?

Dan Cojocaru (D.C.): Jean Constantin era un mare profesionist, care știa și câte scânduri are scena. Jean Constantin a însemnat Fantasio, iar Fantasio a însemnat Constanța pentru toată lumea. Prima filmare pe care am văzut-o cu Jean Constantin și teatrul din Constanța era de pe la 1969, era făcută de TVR. Jean Constantin a venit din mediul brigăzilor de revistă de la acea vreme. El a fost întâi normator prin port - că toți spuneau că era docher. Nu... din ce am mai aflat și eu de pe la rude, Nea Jean, o perioadă foarte scurtă, în tinerețile lui, deși provenea dintr-o familie înstărită, a lucrat la faimoasa simigerie din Piața Ovidiu, care nu mai există acum. Am aflat și adevărata lui poveste. El era grec la origine, nu din acea etnie... așa cum s-a tot spus, avea origini și din Macedonia și undeva, pe o filieră de străbunică, din câte mi s-a zis, avea și sânge de sicilian. Jean a folosit întotdeauna această armă imbatabilă în ceea ce privește comedia: autoironia, care a funcționat tot timpul în favoarea lui și așa și-a câștigat si simpatia celor care l-au cunoscut.

R.: În ceea ce vă privește, sunteți actor la Teatrul de Stat Constanța, realizator de emisiuni TV , manager al Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa.  Care dintre aceste ipostaze vă împlinește mai mult, care dintre ele vă este mai dragă?

D. C.: Mă consider un norocos. În acest moment, sunt pe afișele Teatrului de Stat Constanța în mai multe spectacole.

R.: În ce producții ale teatrului vă pot urmări constănțenii?

D.C.: La Teatrul de Stat Constanța, mă pot vedea în comedia „Să ne răzbunăm, iubito!”, care se joacă de șase ani cu sala arhiplină, chiar a fost cu casa închisă în luna decembrie a anului trecut. Mai joc în „Escrocii”, de Robert Lamoureux, în „Nunta lui Figaro”, „Niște năroji””, după Marin Sorescu, „Scaiul”, „Visul unei nopți de vară”. Mă bucur că am activitate. Iubesc teatrul și asta mi-a dat echilibru în cele mai grele momente din viața mea. A fost o perioadă în care am stat despărțit  de teatru, când am plecat din țară, însă singurul lucru care mi-a dat echilibru a fost ideea că, într-o zi, mă voi întoarce pe scenă. Este locul în care mă simt cel mai bine. Nu sunt genul de actor care își numără replicile. Când începe o premieră, cam așa fac unii actorii, dacă n-au rol principal... Am avut surpriza ca rolurile mici să se transforme în roluri mari pe scenă și lumea să mă placă pentru asta. Deci sunt spectacole în care nu am roluri foarte mari, dar sunt consistente, de impact. Dar cea mai mare bucurie în meseria mea este lucrul cu copiii. Deja de trei ani lucrez cu copiii din centrele de plasament. Am făcut această trupă de teatru, ARCA - de fapt, e mai mult decât teatru, facem un fel de dezvoltare prin artă. Este o colaborare între Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului și Centrul Cultural Județean „Teodor T. Burada”, care mi-au oferit spațiile și posibilitatea de a  lucra cu copiii. Am fost în turneu cu copiii anul trecut, în Antalya, anul acesta avem deja invitații și în Finlanda, pentru 1 Martie, din nou Turcia. E un soi de lucru cu copiii prin care încercăm, pe cât putem, să le estompăm amintirile neplăcute de viață, aducându-le altele plăcute și să îi îndreptăm către cariere alese cu grijă. Sunt copii, ceva mai mari, cu care am lucrat și anul trecut, care și-au ales și o carieră militară, iar eu sunt convins că vor avea succes. Am elevi care au terminat ciclul gimnazial și patru dintre ei au intrat la Liceul de Arte, clasa de Actorie, copii care nu și-ar fi imaginat vreodată că vor putea face lucrul acesta. Le urez succes în continuare!  Încercăm să îi ținem cât mai informați. Și le-am introdus oricum patima aceasta pentru teatru, că nu mai lipsesc la niciun spectacol. Le-am spus că nu știu cât de buni actori vor deveni, însă, cu siguranță, vor deveni un public foarte exigent. Sunt și copii foarte talentați... Este proiectul la care țin cel mai mult și la care nu aș renunța pentru nimic în lume.

R.: Cum decurg proiectele în televiziune?

D.C.: Cu televiziunea mai cochetez, îmi place să stau în zona de divertisment, îmi place să le aduc oamenilor bucurie, să îi fac să zâmbească, să se simtă bine, să mai uite un pic de invazia asta de știri rele. Nu sunt de acord cu prea multa vulgaritate de pe scenă sau pe ecran, așa am și fost crescut. Sunt de partea decenței, a bunei cuviințe care, din păcate, dispare și de care cred că, în acest moment, avem mare nevoie noi, ca societate. În ceea ce privește emisiunile, colaborez cu Neptun TV, mi-a rămas emisiunea „Delicatese” și mai fac și emisiunea „Ferma dobrogeană”, împreună cu colega mea (n.r. Monica Chirametli). Eu încerc să mai fac un lucru. Cred că noi, ca nație, avem nevoie să fie ajutați oamenii din pătura medie. Micii fermieri au nevoie de ajutor, ca să putem să creștem ca nație. Unde îi găsesc și pot să îi ajut, încerc să îi aduc în fața publicului. Am găsit multe familii tinere, care și-au făcut microferme, care chiar muncesc și trebuie să îi ajutăm pe producătorii adevărați. Producătorul adevărat e cel care are palmele muncite și acela trebuie să fie ajutat, ca orice român din țara asta care muncește cinstit.

R.. Pe de altă parte, este televiziunea o formă de supraviețuire pentru un actor, atât din punct de vedere financiar, cât și ca promovare, ca imagine?

D.C.: Ca promovare, trebuie să recunosc, televiziunea este foarte importantă, e normal. Pentru un actor, orice formă de colaborare care îi aduce un venit în plus este binevenită, știind cât de puțin se câștigă în teatru. Eu la teatru nu sunt angajat, nici la televizune, sunt colaborator pe proiect, pe ceea ce fac, eu sunt angajatul Direcției Judeţene a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Constanţa. Dacă spectacolele sunt seara, ziua pot să mă dedic muncii mele. Actorii au nevoie de ajutor, ca să poată să supraviețuiască pe scenă.  

R.: Știm că ați fost plecat în Italia, o bună perioadă. Care a fost contextul în care ați decis să părăsiți scena și țara? 

D.C.: Da. Și revenim la aceleași rațiuni financiare. Pe vremea când am plecat din țară, eram un tânăr actor, tocmai terminasem facultatea, mă căsătorisem, apăruse și copilul, stăteam și cu chirie și atunci... nu aveam cum să supraviețuiesc în România. Mi s-a oferit posibilitatea să plec cu contract de muncă, am plecat, după care viața te duce acolo unde vrea ea. Am schimbat locul de muncă de multe ori, nu mi-a fost rușine niciodată pentru ceea ce fac, fie că a fost vorba de muncă fizică, fie că am ajuns să am acolo activitatea mea personală. Fata mea a rămas acolo, în Italia, are dublă cetățenie, este studentă la Veneția, la Facultatea de Limbi Străine, studiază japoneza și turca. La 16 ani vorbea opt limbi, iar acum, la 22 de ani, știe vreo 12-13 limbi... Scrie și cronici, dar nu prea îți convine să îți facă ea o cronică, pentru că este foarte acidă. Între timp am divorțat, soția mea s-a recăsătorit acolo. 

La un moment dat, când am văzut că a început să se strice imaginea românilor în străinătate, am decis să mă întorc. Eu am plecat din România cam imediat ce s-au deschis granițele și atunci au putut pleca mulți români. Mulți dintre ei au pângărit imaginea țării noastre, după cum știți foarte bine și noi am ajuns să fim huliți și să nu mai fim recunoscuți ca buni muncitori, ca profesioniști. Eu mă consider un patriot și nu accept să mi se „dea în cap” pentru că sunt român!

R.: Aveți un mesaj pentru publicul constănțean? De ce ar trebui să vină la teatru? De ce și la Centrul Cultural „Jean Constantin”?

D.C.: La teatru, pentru că este un transfer de energie pe care îl pot găsi doar acolo, în sala de spectacole, nu este între public și artiști niciun ecran care să estompeze atâtea energii. Fiecare spectacol de teatru nu se poate repeta. El se naște în momentul în care se ridică cortina și moare atunci când coboară, rennăscând cu fiecare nouă ridicare de cortină. De asta și sunt spectatori care văd de câte 9-10 ori o piesă. Și ăsta ar fi un motiv să vă rupeți de lumea reală, concretă și nu foarte frumoasă, intrând într-o altă lume, chiar și dacă sunt spectacole mai grele.      

În ceea ce privește Centrul Cultural, trebuie să realizăm cu toții că, din păcate, sistemul de coordonate s-a schimbat, nu mai e același. „Republica” nu mai are cum să fie ce a fost la vremea respectivă, când existau doar cinematografele și două ore de televiziune pe zi. Acum este concurența nu neapărat cu mall-urile, ci cu smartphone-urile: toată lumea stă pe youtube, la filmulețe de câteva minute, care nu îți acaparează foarte mult timp. Eu vreau ca publicul să vadă Centrul Cultural „Jean Constantin” ca pe o întâlnire între oameni, să ne întâlnim și să vedem împreună un film. Dacă în fața televizorului, acasă, este o experiență a izolării, cinematograful este mai multe decât atât. Iar la sfârșitul filmului, vom putea și comenta ce ne-a plăcut sau nu. Centrul Cultural „Jean Constantin”  va fi un loc de întâlnire pentru tineri de... toate vârstele.