Iubirea ne poate salva

În fiecare seară ascult cuvintele acelea de care nu mă mai satur... Şi pe care tu nu te sfieşti, niciodată, să mi le repeţi. O vreme te-ai temut că e prea mult şi că o să mă plictisesc, dar în scurt timp, ai înţeles că am nevoie de ele exact ca o floare de apă...  Aşa că, în fiecare seară, cumva, şi chiar dacă eşti departe, tu faci tot posibilul să mi le dai. Eu tac atunci ca un pui galben sub cloşcă şi le sorb, silabă cu silabă, de pe buzele tale...

Da, binecuvântată sunt că te-am găsit... Pe tine, bărbatul acela capabil să îşi deschidă inima şi să iubească fără reţineri! Bărbatul acela inteligent, care ştie că fără iubire viaţa e un drum care nu duce nicăieri! Bărbatul acela care vede în femeie şansa de a se schimba, devenind astfel mai bun!

Deloc întâmplător, tu ai venit în viaţa mea într-un moment în care pierdusem tot. Un gol mare era în mine... Tu, cu doar câteva bătăi de inimă, ai reuşit să îmi umpli spaţiul cu iubire... La scurt timp renăscusem, devenisem o femeie frumoasă, caldă şi plină de lumină.

Apoi ai plecat... Prea devreme... Mi-a trebuit un timp să mă obişnuiesc cu lipsa ta... N-a fost deloc uşor, căci, fără tine, sursa mea de iubire, eu, încet, am început să mă sting. Încă nu învăţasem tot...

Cumva, de acolo, de la distanţă, curând tu ai găsit calea să ne reconectăm. Iar eu acum, renasc din nou.

Deşi poate fi o dependenţă, nu mă mai tem de nevoia aceasta pe care o am ca tu să fii lângă mine. Pur şi simplu acum am nevoie urgent de tine în viaţa mea! E de ajuns să mă priveşti şi stiu că pot face orice mi-am propus. Am nevoie de tine ca să mă iubeşti exact aşa cum o faci acum, căci eu astfel renasc şi mă transform şi tot din ce mi-am propus uşor îmi e să înfăptuiesc.

Nu ştiam că poate fi aşa! Nu ştiam că un partener poate însemna atât de mult! Nu ştiam că în doi poate fi totul atât de uşor şi frumos!

Şi, da, binecuvântată sunt că ai venit în viaţa mea! Şi cu siguranţă tu ai fost călăuzit către mine de un protector şi sunt recunoscătoare universului pentru aceasta...