Mamaia de altădată (I)

Numele stațiunii Mamaia este de origine tătară În anul 1779, călătorul francez Alexandre Lunnay, care trebuia să ajungă la Constantinopol traversând Dobrogea, face un popas în localitatea Mammay. Harta turistică rusească din 1855 menţionează localitatea Mamakioi, ce pare a fi numele satului din nordul staţiunii - Mamaia Sat. În cadrul conferinţei „Politica Mării Negre”, Nicolae Iorga lansează ipoteza originii numelului staţiunii. Potrivit acestuia, numele Mamaia este de origine tătară, după hanul Mamai.

Aceste informații și multe altele sunt cuprinse în „Album cu amintiri, Mamaia 1906-2006”, semnat de conf. univ. dr. Aurelia Lăpuşan, de la Universitatea „Ovidius” din Constanţa”, care ne dezvăluie o altă faţă a Mamaiei.

Moara îndrăgostiţilor şi tragica lor poveste Se spune că Paşa de la Babadag, care îşi avea grajdurile hergheliilor la Caraharman, era tare mâhnit din cauza fiului său, care îi făcea multe probleme. Paşa avea două haremuri - unul mare, la Babadag şi altul mai mic, la Constanţa. De fiecare dată când trecea de la un târg la altul, se oprea la o tarla situată între ghiol şi mare, proprietatea lui Costea Alisandru, căruia turcii îi spuneau Cogea Ali. Cogea Ali avea un bun prieten turc, al cărui nume era Zecheria. Enver, fiul lui Paşa, se îndrăgosteşte de fiica lui Costea Alisandru şi refuză să plece mai departe cu tatăl său. Simţind adevăratul motiv al refuzului fiului său, Paşa îi spune lui Zecheria să-l anunţe pe Costea de necazul ce avea să se abată asupra familiei lui. Zecheria era, însă, îndrăgostit de mama fetei, Lia. Acesta nu-i spune nimic mocanului şi îl ajută pe tânărul Enver să o răpească pe fată. Urcată pe barcă cu forţa, fata a început să strige „Mama Lia, Mama Lia”, iar după mai multe smucituri disperate, aceasta se aruncă în ghiol. Disperat, Enver a sărit după ea, dar a scos-o moartă. Atunci, înnebunit de pierderea suferită, a început să ţipe „Mamaia! Mamaia!”. Răpus de durere, Enver a dispărut în mare cu iubita lui. În memoria fiului său, Paşa de la Babadag a ridicat o moară, unde l-a pus morar pe Zecheria. Mai târziu, satul care a luat fiinţăs-a numit Mamaia, iar moara a purtat numele de „Moara îndrăgostiţilor”.

Mamaia, prioritate naţională în 1906 Petre Antonescu, arhitectul staţiunii Mamaia, este însărcinat de primarul Ion Bănescu să conducă executarea băilor de la Mamaia. Edouard Redont, arhitectul peisagist, realizează schiţele de transformare a plajei Mamaia în parcuri şi diferite parcelări. În anul 1906, Redont execută la Paris 1000 de fotografii ale plajei Mamaia, care surprindeau stabilimentele de băi şi parcurile proiectate.

Curse de cai, serbări veneţiene şi concursuri sportive Mamaia le oferea turiştilor în trecut o serie de activităţi menite să-i îndepărteze de grijile cotidiene: curse de cai, bătălii cu... flori pe bulevarde şi la plajă, serbări nautice şi veneţiene pe malul mării şi concursuri sportive. Mamaia, staţiunea oficială a Constanţei, le punea la dispoziţie, de asemenea, turiştilor cele mai bune condiţii: instalaţii moderne de duş, hidroterapie, băi de mare, plimbări pe mare şi pe lac cu gondola, canotaj şi excursii cu vapoarele de lux ale Serviciului Maritim Român în largul mării, dar şi la Mangalia, Istanbul, Pireu sau Alexandria.

„Mamaia în film” În anul 1925, a fost realizat un film în premieră despre cea mai în vogă staţiune a României. Filmul regizat de Dimitrie Tranulis, director propietar al teatrului-cinema „Parcul Arena Grand”, era un fel de jurnal de activităţi, ce lua pulsul staţiunii atât de îndrăgite de turişti. (Va urma)

Cea de-a doua parte a materialului o puteți citi în ediția de marți, 7 iulie.