La 18 ani, viața te iartă. Ești în floarea vârstei, nu știi ce vrei, ai o scuză. La 45 de ani, atitudinea „don' t give a fuck” și look-ul vulgar... stârnesc râsul!
Doamnă part-time Cine îndrăznește, câștigă, își spuse „fetița” în gând. Astea de 25 - 30 n-au nicio șansă-n față mea. Suferă baba la frumusețe, iar bisturiul taie și cel mai gras obraz. În cursul săptămânii sunt o doamnă. Am doi copii, un pămpălău care-mi alimentează zilnic cardu', o afacere de succes a cărei temelie e compromisul. În majoritatea timpului, sunt singură. De copii are grijă bona, iar de soț, eu, când îmi aduc aminte. E plecat mai mereu, l-am ales bine! În weekend-uri dezbrac haina de soață și mă urc sus pe bar, cum zice melodia. Dansez lasciv și flirtez cu cine îmi iese-n cale. Doar așa mă simt vie. Am o vârstă, știu, dar încă tânjesc după... anii mei de glorie. Bătrânul meu soț (58) mă venerează. Îmi mănâncă din palmă.
Demnitatea?! Asta-i pentru fețele cuminți! Mă plac mult și nu mă sfiesc să arăt asta. Mănânc bio, merg la sală, mă îmbrac cu o adolescentă în călduri când dau startul nopților albe, mă reinventez mereu. Trăiesc liniștită cu eticheta de mamă denaturată și soață infidelă, pe care mi-o pun casnicele și fețele cuminți. Bărbații lor suspină, după mine, în tăcere. N-am mustrări de conștiință.
Am câștigat meciul cu... vârsta N-am crezut niciodată în soartă, ci numai în capacitatea mea de a obține ce vreau. M-am scăldat în mocirlă cu stil și am ieșit triumfătoare.